cuvintedeseara

Mi-am imgainat jocul de-a viata ca pentru un altul...si l-am grait fara de simtire altora, tradand ideile celor peste care m-am cladit cu invresunare.
M-a adus nicaieri.Aici se nascura mortii.Gandul dadea sah mat sortii, croind-o dupa chipul si asemanarea sa...In urma nu ma mai privea.Statea ancorat de un arbor, vesnic tanar, tratand la mesele zeilor nenascuti inca ora implinirii.Oasele ii cresteau in suflet, durerea in umblet, strigatul in timpan...
Nu a ramas decat o zi de nefiinta...pana cand am sa am.
se imagina nemuritor...crescandu-si cerul in tample...
se imagina trecator, fara chip sa-l asculte...
S-a creat.
Dand din aripi departe, privirea ii desparte tarana numita trup, de ceea ce si-a dorit "a fi".
Nu s-a mai intors in sine...
S-a lasat prada cuvintelor pentru a fi un simplu "eu".
Ma vad incarnata, fara gand si rusine in ceea ce na fost al meu.
Iarta-mi indrazneala Suflete...caci te-am ucis legandu-te de piciorul cel fara de umblet, iarta-mi departarea ,Trupule, caci te-am lovit crezand ca esti al meu...
Nu am descatusat pasul dintr-o pura comoditate, lasitate a timpului, nu altceva...
imi simt rupandu-se aripa dreapta...asa da orice din zbor pentru "a exista".
Nicicand pentru a mai fi.
Suflete, curand ne-om intalni!
Grabesc trecerea catre altceva dintr-o teama absurda fata de mine si de ceea ce ma tem a lasa.
Poate ca nu ne mai suntem de veacuri Straine, da eu traiesc pentru "a exisa".